- sau cum așteptam ninsoarea și ea nu mai venea -

“Let it snow, let it snow, let it snow…”

Degeaba, vremea asta nu lasă așa cu una, cu două. Ne resemnăm; ce rost are să îi mai cântăm colinde, hai să îi cântăm doar în strună. Poate poate se dă pe brazdă și ne picură vreun fulg până la anul.

Lăsând la o parte condițiile meteorologice, sfârșitul ăsta de an are totuși farmecul său. Ca orice sfârșit, al oricărui an. Crăciunul, Revelionul, săptămâna frumoasă dintre ele, săptămâna mai puțin frumoasă de după…dar n-am ajuns încă acolo, așa că nu are rost să mă întind la vorbe și să vă desumflu cu păreri de genul “sunt atâtea motive pentru care, după Revelion, vacanța nu mai are farmec”, deoarece m-aș simți datoare să le enumăr, sub forma unui cârnat pesimist și subiectiv.

Pardon, n-am vrut să zic acest cuvânt neprietenos (a se citi șoptit…), care probabil vă duce cu gândul la ghiftuiala dureros de plăcută și colesterolică a Crăciunului. Am dreptate? Poate că da, poate că nu. Dar, în afară de asta, pe mine mă duce cu gândul și la niște zile frumoase, abia trecute, în care am avut ocazia să arunc o privire în urmă și să analizez niscaiva lucruri de anul acesta.

Am început devreme, cam de acum o săptămână, că tot aveam timp berechet de omorât; și niciodată nu am fost omul care să se aglomereze pe ultima sută de metri. Așa că, printre mese tare logoreice în familie, filme mai mult sau mai puțin fericite, ieșiri cu prietenii și networking serios prin baruri (că doar noi cei perseverenți, exersăm chiar și-n vacanță!), am găsit câteva clipe să scot niște lucruri bune din anul ce-a trecut. A fost greu? Ușor? Habar n-am. Dar a fost rapid, căci lucrurile astea ce merită trecute pe listă nu sunt multe. Puține și bune, așa e cel mai bine – ca cele zece lecții de viață ale lui Steve Jobs, nu?

Așadar, am realizat cu bucurie că…

…anul trecut, pe vremea asta, cuvântul “acasă” mă ducea cu gândul la orașul meu natal. Acum e polivalent ; mereu îmi sare-n minte și București la auzul cuvântului. Eu zic că e de bine.

…anul trecut, tot pe vremea asta, nu aveam nici cea mai mică idee ce vreau să fac cu viața mea. Și nici acum nu știu, tocmai asta-i frumusețea.

Dacă tot am început cu acest paralelism care dă bine, hai să continui pe linia asta...

…anul trecut nu credeam că voi putea ajunge să întâlnesc asemenea oameni ca cei de pe Frumoasa, nr 31. Pentru cei ce nu cunosc, ei bine, închipuiți-vă că e un fel de strada Mântuleasa a lui Eliade. Lui îi place la Țigănci, mie îmi place la Sediu. Mă simt mai bine aici decât în propria cameră de cămin (nu că ar fi un lucru așa  greu de crezut) și am mai mulți prieteni aici decât am avut până acum, vreodată. Nu, nu pentru că aș fi fost vreo odraslă nesociabilă în gimnaziu sau liceu, vreun adolescent miop – că tot ne plac analogiile eliadiene – ci pentru că așa se face, câteodată, să dai de o mulțime de lucruri bune adunate la un loc, precum sunt oamenii aceștia mulți și simpatici adunați la numărul 31.  Și mi se pare firesc să trec acest lucru pe lista lucrurilor bune, căci o asemenea comoară de oameni găsești mai rar decât o pungă de pufuleți bine sărați. Dar mare mai e bucuria atunci.

Sunt sigură că mai sunt multe alte lucruri care merită a fi amintite, dar momentan mă rezum doar la cele menționate mai sus, ca să nu mă mai lungesc la vorbă, să ajung să mă pierd în detalii și să îmi împopoțonez lista cu pasmanterii inutile. Hai mai bine să băgăm un refren, că poate dă norocul peste noi, acum la final.

“Let it snow, let it snow…”

E clar; nu mai vedem zăpadă anul ăsta. S-au făcut și piftiile, am scos și șampania, ne-am luat și pantofii de party; gata cu 2011. Ca să ne simțim mai bine, sunt sigură că fiecare ne vom alcătui, în ziua asta care-a mai rămas, propriul « resolution list » cu care să ne avântăm plini de speranță, entuziaști și vizionari spre noul an.

Pregătiți, gata? Hai să ne facem – cei mai leneși de fapt, care nu au făcut-o până acum – ordine în gânduri și să ne scriem ambițiile fie în variantă .doc , fie .txt, sau chiar pe-o foaie de carnețel, pentru cei mai tradiționaliști. De data asta, însă, vă las doar pe voi, eu zic “pas”.

Recunosc, chiar aveam de gând să fac o listă frumoasă și grăsună pentru începutul acesta de Ianuarie. Dar când pesimismul se întoarce împotriva mea, iar în newsfeed-ul de pe Facebook zăresc brusc un headline precum “Why your big New Year resolutions are pointless” , parcă mi se taie cheful.

O fi ceva dreptate și în asta, dar puteau să mi-o zică și mai pe ocolite.

La mulți ani, Voluntari pentru Idei și Proiecte!

About Maria Marica